De ce?

Am decis să deschid acest blog ca urmare a deciziei Curții Constituționale a României, din data de 12.11.2014, privitoare la neconstituționalitatea art. 18. alin (2) din legea învățământului care se referă la cererea la care au dreptul părinții care nu doresc participarea copiilor lor la ora de religie.

Blogul este dedicat, în principal, profesorilor de religie din toată țara dar şi tuturor celor care doresc menținerea obiectului religie în școală cu actualul statut, ca parte a trunchiului comun, egal cu celelalte obiecte. Acestă platformă poate fi utilizată pentru identificarea unui numitor comun, vis-a-vis de tema anunțată mai sus, care să stea la baza unor posibile luări de poziție publice şi care să exprime puncte comune de vedere ale Bisericii, ale cadrelor didactice de specialitate precum şi ale părinților şi elevilor.

 

Referinţe privind decizia Curţii Constituţionale

– Articolul 18, alin. 2 din Legea Educaţiei Naţionale îl găsiţi aici …

– Decizia Curții Constituționale o găsiți aici …

– Comunicatul Patriarhiei Române îl găsiți aici …

– După cum ați citit din comunicatul Patriarhiei Române, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat o dată, în 2012, pe o speță asemănătoare. Decizia Curții din 2012 o puteți găsi aici …

– O altă decizie a Curții Constituționale privind obligativitatea includerii obiectului religie în planurile de învățământ a fost dată și prin Decizia nr. 72/1995 pe care o găsiți aici …

 

Concluzii:

1.  Pe 12.11.2012 Curtea Constituțională a decis că articolul 18, alin. 2 din Legea Educației Naționale, care se referă la cererea de neparticipare la ora de religie, este neconstituțional.

2. În termen de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei și motivării, Guvernul și Parlamentul trebuie să ia măsurile care se impun. În această situație se va elimina sau se va modifica articolul respectiv în funcție de motivarea Curții.

3. Această decizie nu impune eliminarea religiei din școală, aceasta este garantată prin Constituție (vezi speța din 2012 și cea din 1995),  ci eventual, completarea de către părinți, la înscrierea elevilor în fiecare ciclu școlar, a unei cereri prin care să opteze între religie și un alt obiect.

Îndemn

Dragi profesori de religie, acest blog a fost creat ca un loc de colaborare în vederea elaborării unor puncte de vedere comune ca răspuns la unele contestații care se aduc prezenței obiectului religie în școală, pornind de la ideea că nu toate contestațiile sunt răuvoitoare și că majoritatea au drept cauze diverse pre-judecăți, necunoașterea conținutului programei școlare, dezinformări, etc. Pe de altă parte, nu toate observațiile care vin dinspre societatea civilă sunt neadevărate. Unele dintre acestea se referă la disfuncționalități reale, pe care cei care lucrează în sistem le cunosc foarte bine și pentru care trebuie să se găsească soluții.

Nu numai reprezentanții Bisericii sunt responsabili pentru justificarea și apărarea obiectului religie în școală ci și cadrele didactice, părinții și elevii. Acest loc este dedicat în principal cadrelor didactice pentru a găsi niște răspunsuri bine documentate în cazul acuzelor nefundamentate și, de asemenea, pentru a identifica și propune soluții de remediere în cazul observațiilor reale.

Obiectul religie este unul relativ tânăr, ținând cont că a fost introdus ca obiect de studiu în învățământul preuniversitar de aprox. 20 de ani. De atunci și până astăzi programa școlară a suferit diverse transformări care au încercat să țină cont atât de contextul istoric în care trăim precum și de sugestiile venite dinspre societatea civilă. Expertiza de specialitate a evoluat, de asemenea, odată cu creșterea experienței dobândite la catedră și cu îmbunătățirea feedback-ului venit de la elevi. La toate acestea au intervenit două instituții importante: reprezentanții Bisericii, pe componenta de specialitate și reprezentanții ministerului educației, pe componenta metodică.

Ținând cont de cele spuse mai sus, cred se impune ca profesorii de religie să facă un efort mai mare atât de comunicare cu societatea civilă în privința activităților pe care le desfășoară cât și de participare mai activă legată de îmbunătățirea contextului pedagogic, normativ didactic și legislativ, în care-și desfășoară activitatea. Numai fiind uniți si comunicând mai bine între ei pot obține rezultatele dorite. Fiecare poate avea o idee care poate fi preluată și perfecționată de ceilalți pentru atingerea țelurilor de mai sus, acesta fiind motivul principal pentru care această platformă le este pusă la dispoziție. Prin urmare vă rog să nu ezitați și să vă spuneți ideile aici, pe acest blog, despre ce ar trebui să facem acum, în actualul context, când prezența obiectului religie în școală este din nou contestată. Rog ca opiniile și ideile exprimate să fie bazate, pe cât posibil și pe o cunoaștere a legislației actuale și, de asemenea, să fie în acord cu canoanele bisericești.

Index

Pentru viitoarele luări de poziție şi pentru a putea veni cu argumente cât mai bine fundamentate este foarte important să cunoaştem principalele acuze care se aduc religiei ortodoxe în general, precum şi obiectului religie, în particular. Am încercat să creez un fel de index cu concepţii împotriva religiei, subînţelese sau exprimate în mod explicit pe diverse site-uri, bloguri, articole, comunicate, etc. În ordinea importanţei acestea ar cam fi:

  1. Religia este un mit, o poveste; existenţa lui Dumnezeu este o teorie care nu poate fi verificată.
  2. Religia conduce la intoleranţă; de-a lungul timpului ea a generat inchiziţia şi în numele credinţei au fost purtate multe războaie.
  3. Progresul societăţii actuale se datorează evoluţiei gândirii critice; obiectul religie este un obiect dogmatic adică impune nişte adevăruri absolute care nu pot fi contestate/criticate.
  4. Încalcă libertatea de conştiinţă a elevilor adică le este constrânsă libertatea gândirii sau libertatea la propriile opinii; acest obiect nu stimulează dezvoltarea unei gândiri critice.
  5. Religia în şcoală nu face altceva decât să creeze o masă de manevră la dispoziţia Bisericii.
  6. România este un stat laic şi prin urmare religia nu ar trebui predată în şcolile de stat.
  7. Datorită existenţei religiei în şcoală se creează discriminarea între elevii de rit ortodox şi ceilalţi colegi de alte confesiuni sau care nu participă la aceste ore.
  8. Adevărurile predate la ora de religie sunt prea complexe pentru a fi înţelese de elevii din ciclurile primar şi gimnazial.
  9. Unii termeni specifici acestui obiect ca iad, pedepse, păcat, etc. au un impact emoţional negativ asupra elevilor.
  10. Nu s-a constat o îmbunătăţire a moralităţii societăţii româneşti după introducerea obiectului religie în şcoală.

Cred că toate răspunsurile care urmează a fi date celor care contestă prezenţa religiei în şcoală trebuie să pornească de la cunoaşterea acuzelor menţionate mai sus. De asemenea, cred că profesorii de religie trebuie să fie în măsură şi să identifice eventualele adevăruri ascunse printre acuze pentru a putea găsi şi rezolvările cele mai potrivite.

Motivarea CCR privind ora de religie

Motivarea CCR din data 12.11.2014 privind excepția de neconstituționalitate ridicată la Judecătoria Buzău privind ora de religie a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 23.01.2015 şi o puteți vizualiza aici ….

Analizând această motivare se pot desprinde următoarele:

1. Curtea consideră că este neconstituțională înscrierea automată a elevilor fără cerere scrisă din partea părinților/tutorilor/elevilor majori.

2. Statul este obligat prin Constituție să asigure ora de religie celor care doresc şi prin urmare prezența acestei ore în trunchiul comun este constituțională.

 

Urmează ca în termen de 45 de zile de la publicare, Parlamentul României să modifice legea în sensul motivării CCR amintite mai sus.

Deci Parlamentul ar trebui să decidă:

1.  Care este momentul în care trebuie depuse aceste cereri: la începutul fiecărui an, la începutul fiecărui ciclu de instrucție (pregătitoare, a V-a, a IX-a) sau numai la începutul studiilor școlare (cls. pregătitoare) cu posibilitatea ca la cerere, să existe oricând posibilitatea retragerii.

Ministerul va trebui să decidă apoi modalitatea efectivă de depunere a cererii (scrisă de mână, formular special, bife pe cererea de înscriere la şcoală, etc) modalitatea de calcul a orelor din care se constituie o catedră de religie, etc.

Oricum dacă nu va fi bine gândit va fi un coşmar administrativ pentru directori, profesori dar şi pentru elevi….

 

 

Scrisoarea Patriarhului BOR către Senatul României

IPS Daniel, Patriarhul BOR a transmis o scrisoare către Senatul României prin care solicită respingerea proiectului de lege al deputatului Remus Cernea prin care se propune ca obiectul religie să devină materie de studiu facultativă.

 

http://www.arhiepiscopiabzvn.ro/comunicate/statutul-actual-al-religiei-in-invatamantul-public-este-conform-cu-legislatia-romaneasca-si-se-afla-in-multe-tari-ale-uniunii-europene-1882

 

 

 

 

Pentru o cunoaştere mai bună …

     Pentru a avea o reacţie adecvată trebuie să ştim mai multe despre cei care se opun prezenţei religiei în şcoli. Trebuie să ştim cum gândesc … Un exemplu reprezentativ îl postez mai jos. Este vorba de o persoană, atee declarată care, în urma deciziei CCR, îşi manifestă pe Facebook satisfacţia că şi-a atins scopul. Atenţie la modul cum cei asemenea ei urmăresc exploatarea slăbiciunilor noastre …..
De pe Facebook …..

„Când am creat acest profil de facebook, scopul lui declarat era de a informa oamenii în legătură cu abuzurile popimii, de a propaga informatia de calitate și de a educa populația de pe Facebook în legătură cu ateismul, umanismul și dezbaterea logică și rațională. Vreo doi ani m-am lansat în dezbateri pe diferite teme, am contribuit activ la bloguri, pagini și grupuri despre ateism sau pentru atei, am inițiat discuții cu familia sau cunoscuții pentru a le atrage atenția asupra unor evenimente sau asupra unor erori de percepție.

În vremea aceea nu exista posibilitatea de a găsi la televizor o opinie contrară BOR sau un documentar or talkshow care să atace corupția din cadrul acestei organizații. cozile la moaște erau prezentate cu „straight face”, și nimeni nu îndrăznea să facă haz despre ele. Ateii militanți erau o minoritate ignorabilă, niște dubioși care frecau ridichea pe niște forumuri „extremiste”.
Între timp, însă, ideile despre secularism și despre progresul societatii dincolo de superstiții a prins. Nu există zi ca PROtv, Timesnewroman sau alte televiziuni sau publicații să nu aducă o gafă sau o neregulă a bisericii în prim plan. Nu există zi în care comportamentul necorespunzator al unui prelat sau al unui politician asociat BOR să nu fie taxat public.
Creștini ortodocși se manifestă împotriva construirii de catedrale-mamut din bani publici și clatină cu tristețe din cap vizionând imagini cu cozi la moaște.

Și, bomboana de pe colivă, pe principiul „ce își face omul cu mâna lui, lucru manual se numește”, BOR și-a mai și dat cu tesla în cruce, nu doar cu alegerile prezidențiale, ci cu o grămadă de alte iesiri televizate…delcioase, printre care trebuie să menționăm doar „afacerea trafaletul”.”